Am făcut cunoștință cu aleasa mea 8 ani în urmă. Ea la acea vreme era divorțată, iar diferența în vârstă dintre noi nu era prea mare – doar 6 ani. Copii de la prima căsătorie nu avea, dar mi-a dăruit trei copii sănătoși și frumoși pe timpul ce eram împreună.
Mi se părea că viața mea în sfârșit s-a stabilit, pentru că totul părea perfect. Însă cu toate acestea, fericirea noastră nu a durat mult. Când fiul nostru era la vârsta de 9 ani, iar fetele gemene trebuia să împlinească 2 ani, soția mea a dat în judecată pentru divorț, indicând ca motiv lipsa de înțelegere.
Pe parcursul vieții ea a lucrat în mai multe domenii, în particular ca consultant de vânzări și casier, însă nu a mers. Am încercat să o conving să-și aleagă un loc de muncă în domeniul hotelurilor și restaurantelor, dar nu vroia să fie subordonată, ci aspira să ocupe o poziție superioară. Nicidecum nu se primea să găsim o limbă comună, pentru că nimeni nu se lăsa de propriul cont de vedere. Astfel am ajuns la divorț, care pentru mine a devenit o lovitură foarte dureroasă. Nu puteam înțelege cum poți face asta nu numai cu dragostea vieții tale, ci și cu proprii copii. Trebuia să mă aranjez la mai multe locuri de muncă ca să am un venit suplimentar pentru a fi în stare să le asigur copiilor o viață decentă.
De atunci au trecut 10 ani. Pe parcursul lor, mama copiilor mei a fost căsătorită de mai multe ori: pentru a patra oară cu un bărbat cu trei copii, cu care un an mai târziu au desfăcut căsătoria. O jumătate de an mai târziu s-a recăsătorit cu un alt bărbat. Sunt căsătoriți mai puțin de un an și nici nu vreau să mă amestec în viața lor personală.
Totul ar fi bine, însă viața mi-a adus un nou “cadou”. Problemele au început când mama iubitei mele și fosta mea soție au început să-mi întoarcă fiul împotriva noii mele relații. Soacra îl îndemna pe băiat împotriva mea: “Când tatăl tău va avea un copil nou, va trebui tu să ai grijă de el”.
Fiul dorea să trăiască cu mama sa, pentru că avea nevoie de dragoste și grijă maternă. Era adolescent și a început să mă trateze nerespectuos și fără tact. A doua mea soție încerca să găsească cu el o limbă comună, pentru că atât de mult dorea să câștige încrederea copiilor mei de la prima căsătorie. Cu toate acestea, în curând i-a ars răbdarea și a spus: “Nu mai pot trăi așa și suporta o astfel atitudine față de mine”. Și fostul ei soț o influența prin copil, în ciuda faptului că el însuși a depus actele la divorț.
În concluzie: viața mea personală este distrusă, deși sensul vieții mele sunt copiii mei. Fosta soție își înșeală permanent soțul și adesea îi spune fiului că eu sunt de vină în divorțul nostru. Sincer nu înțeleg de ce trebuie să întoarcă copilul împotriva mea, dacă el este fericit cu mine? Petrec mai mult timp cu copiii și le ofer totul, de ce au nevoie. Fiul înțelege acest fapt și spune: “Tată, mama are mult mai puțină perspectivă, nu a reușit în multe și n-are așa ambiții mari ca tine, așa că ești nevoit să dai mai mult”.
Înțeleg, că fosta mea soție nu este la fel de prosperă ca mine, are multe datorii care trebuie plătite. Dar oare e vina mea că are mai mulți bărbați?
