Eu cu soțul meu ne-am mutat în oraș. Lui i-au propus un job bun, dar și mie îmi este mai ușor să îmi găsesc ceva pe profesie. Fiul nostru, Andrei, nu era încântat că ne mutăm pentru că în sat a rămas prietenul lui – Matei. Ei sunt împreună de când erau bebeluși. Chiar și la maternitate eu și Alina – mama lui, eram colege de secție. Prietenii își petreceau împreună tot timpul liber.
Având în vedere că nu suntem în oraș de mult timp, băiatul încă nu și-a găsit prieteni. S-a pus la calculator și de dimineață până seară se joacă la el. Eu, desigur, îi fac observații, încerc să găsesc activități alternative: îl rog să mergem împreună la plimbare, sau să mergem la bazin, să jucăm jocuri de masa, să citim cărți pentru a petrece timpul cu folos, dar Andrei nu mă ascultă. Bogdan tot îi face observații, îi explică faptul că este dăunător acest mod de viață, dar el aproape tot timpul este la serviciu. Am decis cu soțul să-l ducem pe băiat în sat la mătușa lui – sora lui Bogdan. Lasă copilul să se distreze, mai ales că eu încă nu mi-am găsit de lucru.
Câtă bucurie era în ochii lui Andrei când am coborât din autobuz. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să plece la prietenul lui. Ei s-au îmbrățișat în așa fel, de parcă nu s-au văzut de zece ani. Toata ziua băieții au petrecut-o împreună în curte. Ba au mers cu bicicletele, ba au jucat fotbal, au ajutat să paștem vacile, au fost la iaz să prindă pește. Îmi părea că băiatul a uitat ce înseamnă calculator, tabletă și telefon. În casă intrau doar ca să mănânce, dar și asta după multe încercări de a-i convinge. Pentru mine, ca mamă, asta era o mare încântare.
Eu între timp o ajutam pe Mariana cu treburile casnice. În sat mereu găsești ce să faci: ba udam în grădină, spălam haine, ba răsturnam fânul. În fiecare seară savuram o cană cu lapte proaspăt – asta este cea mai mare plăcere din lume pentru mine.
Am stat în sat o săptămână întreagă, dar suntem nevoiți să ne întoarcem acasă pentru că în curând începe școala, iar clasa întâi – nu e o glumă. Trebuie să mai pregătim câte ceva pentru școală și să-l pregătim moral pe băiat. Dar și lui tata i s-a făcut dor de noi. Sper că la școală băiatul își va găsi prieteni și mai mult nu se va închide în sine.
Următoarea vizită o planificăm la toamnă, în vacanță. Bogdan atunci va fi la muncă, iar noi – în sat, acolo e viață adevărată.
